REAMPUTÁ vb. tr. a amputa un nou segment al aceluiași organ. (< re1- + amputa) verb tranzitivreamputa
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa. verb tranzitivreamputa
reamputa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reamputa | reamputare | reamputat | reamputând | singular | plural | ||
reamputând | reamputați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reamputez | (să)reamputez | reamputam | reamputai | reamputasem | |
a II-a (tu) | reamputezi | (să)reamputezi | reamputai | reamputași | reamputaseși | ||
a III-a (el, ea) | reamputează | (să)reamputai | reamputa | reampută | reamputase | ||
plural | I (noi) | reamputăm | (să)reamputăm | reamputam | reamputarăm | reamputaserăm | |
a II-a (voi) | reamputați | (să)reamputați | reamputați | reamputarăți | reamputaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reamputează | (să)reamputeze | reamputau | reamputară | reamputaseră |