REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi2. verb tranzitivrealtoi
realtoire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | realtoire | realtoirea |
plural | realtoiri | realtoirile | |
genitiv-dativ | singular | realtoiri | realtoirii |
plural | realtoiri | realtoirilor |