realizare definitie

REALIZÁ vb. I. tr. 1. A înfăptui, a face ceva. 2. A crea, a plăsmui; a desăvârși; a întruchipa. ♦ refl. A se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare. 3. A obține, a câștiga (ceva). [< fr. réaliser]. verb tranzitivrealiza

REALIZÁ vb. I. tr. 1. a înfăptui, a face ceva; a-și îndeplini obligațiile, planul etc. 2. a crea, a elabora; a desăvârși; a întruchipa. 3. a obține, a câștiga (ceva). 4. a-și da bine seama, a reuși să înțeleagă. II. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare. (< fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize) verb tranzitivrealiza

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză verb tranzitivrealiza

realizà v. 1. a da realitate sau ființă: omul realizează abstracțiunile minții; 2. a face: a realiza beneficii mari; 3. a deveni real, a se împlini: visul său s’a realizat. verb tranzitivrealizà

REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser. verb tranzitivrealiza

*realizéz v. tr. (fr. ráliser). Fac real, împlinesc, execut: a-țĭ realiza dorințele. Adun, strîng, mă aleg cu: a realiza cîștigurĭ, averĭ. verb tranzitivrealizez