realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc verb tranzitivrealipi
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi. verb tranzitivrealipi
realipit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | realipit | realipitul | realipită | realipita |
plural | realipiți | realipiții | realipite | realipitele | |
genitiv-dativ | singular | realipit | realipitului | realipite | realipitei |
plural | realipiți | realipiților | realipite | realipitelor |