reduceri si promotii 2018
Definitie real - ce inseamna real - Dex Online

real definitie

REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale]. adjectiv real

REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real]. adjectiv real

REÁL1 s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal) adjectiv real

REÁL2, -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel) adjectiv real

reál1 adj. m., pl. reáli; f. reálă (re-a-), pl. reále adjectiv real

reál2 (monedă) s. m., pl. reáli adjectiv real

reál3 (realitate) s. n. adjectiv real

1) *reál (ea 2 sil.) m., pl. (sp. real, d. lat. regalis, regal; it. reale, fr. royal). O monetă [!] veche spaniolă în valoare de vre-o 25 de banĭ. Astăzĭ, un sfert de franc (de peseta). adjectiv real

2) *reál (ea 2 sil.), adj. (mlat. realis, d. lat. res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv: necesitate reală. Care are aplicațiune practică (fără limbĭ moarte), în opoz. cu ideal: zarafu dorește lucrurĭ reale. Adv. În mod real, realmente. adjectiv real

real a. 1. care există într’adevăr; 2. cu aplicațiune practică: liceu real, în opozițiune cu clasic; 3. opus lui ideal. ║ m. mică monedă spaniolă de argint în valoare de 25 centime. adjectiv real

REÁL1, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal. adjectiv real

REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (în sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel. adjectiv real

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului real

real   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular real realul rea reala
plural reali realii reale realele
genitiv-dativ singular real realului reale realei
plural reali realilor reale realelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z