reactivare definitie

credit rapid online ifn

REACTIVÁRE s.f. Acțiunea de a reactiva și rezultatul ei; reînnoire, revenire. [< reactiva]. substantiv femininreactivare

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri substantiv femininreactivare

credit rapid online ifn

REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva. substantiv femininreactivare

REACTIVÁ vb. I. 1. tr. (Liv.) A repune în activitate. 2. tr. (Chim., fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element chimic pentru a-i intensifica puterea de acțiune. 3. refl. A reintra în cadrele active ale armatei. [< fr. réactiver]. verb tranzitivreactiva

REACTIVÁ vb. I. tr. 1. a repune în activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanță, un fenomen să redevină active. II. refl. a reintra în cadrele active ale armatei. (< fr. réactiver) verb tranzitivreactiva

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză verb tranzitivreactiva

REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver. verb tranzitivreactiva

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireactivare

reactivare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reactivare reactivarea
plural reactivări reactivările
genitiv-dativ singular reactivări reactivării
plural reactivări reactivărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z