reactiv definitie

REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif]. adjectiv reactiv

REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif) adjectiv reactiv

*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună. adjectiv reactiv

reactív¹ (re-ac-) adj. m., pl. reactívi; f. reactívă, pl. reactíve adjectiv reactiv

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi adjectiv reactiv

reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp. adjectiv reactiv

REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. adjectiv reactiv