REACȚIONÁ vb. I. intr. A răspunde la o acțiune sau la o excitare exterioară într-un anumit fel. ♦ A lua atitudine; a riposta. [Pron. re-ac-ți-o-. / < reacție + -ona, după fr. réagir, it. reagire]. verbreacționa
REACȚIONÁ vb. intr. a răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ◊ a lua atitudine; a riposta. (< fr. réactionner) verbreacționa
reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză verbreacționa
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replică; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner. verbreacționa
reacționa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reacționa | reacționare | reacționat | reacționând | singular | plural | ||
reacționând | reacționați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reacționez | (să)reacționez | reacționam | reacționai | reacționasem | |
a II-a (tu) | reacționezi | (să)reacționezi | reacționai | reacționași | reacționaseși | ||
a III-a (el, ea) | reacționează | (să)reacționai | reacționa | reacționă | reacționase | ||
plural | I (noi) | reacționăm | (să)reacționăm | reacționam | reacționarăm | reacționaserăm | |
a II-a (voi) | reacționați | (să)reacționați | reacționați | reacționarăți | reacționaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reacționează | (să)reacționeze | reacționau | reacționară | reacționaseră |