REABORDÁ vb. tr. a aborda din nou o problemă, pentru a o aprofunda, a o lămuri. (< fr. réaborder) verb tranzitivreaborda
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. reaborder). verb tranzitivreaborda
reaborda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)reaborda | reabordare | reabordat | reabordând | singular | plural | ||
reabordând | reabordați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | reabordez | (să)reabordez | reabordam | reabordai | reabordasem | |
a II-a (tu) | reabordezi | (să)reabordezi | reabordai | reabordași | reabordaseși | ||
a III-a (el, ea) | reabordează | (să)reabordai | reaborda | reabordă | reabordase | ||
plural | I (noi) | reabordăm | (să)reabordăm | reabordam | reabordarăm | reabordaserăm | |
a II-a (voi) | reabordați | (să)reabordați | reabordați | reabordarăți | reabordaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | reabordează | (să)reabordeze | reabordau | reabordară | reabordaseră |