reduceri si promotii 2018
Definitie reține - ce inseamna reține - Dex Online

reține definitie

RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine]. substantiv feminin retină

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne substantiv feminin retină

retină f. membrană ce tapițează fundul ochiului formată prin expansiunea nervului optic. substantiv feminin retină

RETÍNĂ s. f. membrană internă, nervoasă, a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. (< fr. rétine) substantiv feminin retină

*retínă f., pl. e (fr. rétine, mlat. retína, d. lat. rete, rețea). Anat. Membrana din fundu ochĭuluĭ, care e formată din lățirea nervuluĭ optic și pe care se formează imaginile obĭectelor. substantiv feminin retină

RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine. substantiv feminin retină

a-și arunca retina peste umăr expr. (intl.) a observa ce se întîmplă în jur; a se asigura că nu este urmărit. substantiv feminin așiaruncaretinapesteumăr

2) *rețín și rețíŭ, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (re- și țin, după lat. re-tinére, și fr. retenir. – Se conj. ca țin). Opresc, țin, nu daŭ: nu reține ceĭa ce nu ți se cuvine. Opresc, scad: ți se reține un franc din leafă. Opresc, zic să rămîĭe: l-a oprit la masă. Opresc, țin, nu las să plece: comisaru l-a reținut la poliție, (fig.) afacerile l-aŭ reținut. Opresc din ainte [!], spun să mi se păstreze: rețin un loc la teatru. Țin minte: multe se învață, dar puține se rețin. Opresc, țin, înfrînez: a-țĭ reținea lacrămile, furia. V. refl. Mă țin, mă înfrînez: se reținea să nu plîngă. verb tranzitiv rețin

REȚÍNE vb. I. tr. 1. a ține în loc, a împiedica de la ceva. ◊ a ține închis, arestat, a priva de libertate. 2. a ține asupra sa, a păstra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. a ține minte. 6. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (după fr. retenir) verb tranzitiv reține

REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir]. verb tranzitiv reține

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút verb tranzitiv reține

reține v. 1. a ținea la sine ceeace e al altuia: a reține averea cuiva; 2. a pune în rezervă, a scădea: îmi reține atâta la sută; 3. a invita dinainte; a reține la prânz; 4. a-și asigura din precauțiune: a reține un loc la teatru; 5. a nu lăsa să meargă: nu mă rețineți, sunt grăbit; 6. a înfrâna, a modera: a-și reține mânia; 7. a se ținea să nu cază. verb tranzitiv reține

REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir). verb tranzitiv reține

poate că ai treabă și noi te reținem! expr. (adol., iron.) hai, pleacă!, lasă-ne în pace! verb tranzitiv poatecăaitreabășinoitereținem

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului reține

reține   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) reține reținere reținut reținând singular plural
reținând rețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rețin (să) rețin rețineam reținui reținusem
a II-a (tu) reții (să) reții rețineai reținuși reținuseși
a III-a (el, ea) reține (să) rețineai reținea reținu reținuse
plural I (noi) reținem (să) reținem rețineam reținurăm reținuserăm
a II-a (voi) rețineți (să) rețineți rețineați reținurăți reținuserăți
a III-a (ei, ele) rețin (să) reți rețineau reținu reținuseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z