reduceri si promotii 2018
Definitie rază - ce inseamna rază - Dex Online

rază definitie

ráză (ráze), s. f.1. Fascicul de lumină. – 2. Radiație. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio.Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; și toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132). substantiv feminin rază

ráză s. f., g.-d. art. rázei; pl. ráze substantiv feminin rază

rî́ză (rîze), s. f. – Cîrpă, zdreanță. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămașă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans.Der. rîzos, adj. (zdrențăros). substantiv feminin rîză

ráză f., pl. e (lat. radia, n. pl. colectiv d. radium = rădius, rază; it. raggio și razza, pv. rai, fr. rai [scris maĭ mult rais], rayon, cat. raig, sp. rayo, pg. raio). V. deraz). Dungă luminoasă: razele soareluĭ, ale luniĭ. Fig. Licărire, aparență: o rază de speranță, supt [!] raza inocențeĭ. Colț de stea: o stea cu cincĭ raze. Geom. Linia dusă din centru cerculuĭ pînă la circumferență [!] (adică jumătate de diametru). Periferie, cuprins, interior (adică locu pînă unde figurat se întind razele care pleacă din centru): în raza orașuluĭ, pe o rază de zece chilometri (V. raĭon). Razele X orĭ ale luĭ Roentgen, raze luminoase care nu se văd cu ochiu și care, cînd trece un curent electric, țîșnesc dintr´un vas în care vidu e foarte înaintat (V. tubu luĭ Crookes): razele X străbat aproape toate corpurile opace la lumină, impresionează plăcile fotografice, iluminează substanțele fluorescente și aŭ proprietățĭ terapeutice. substantiv feminin rază

rază f. 1. linie izolată de lumină: razele soarelui; razele X (sau ale lui Roentgen), raze luminoase imperceptibile ochilor, străbat la lumină mai toate corpurile opace și posed proprietăți terapeutice; 2. fig. licărire: la cine pot să aflu o rază de îndurare ? AL. când în vieața pustiită râde o rază de noroc EM.; 3. splendoare: paloarei tale raza inocenței eu i-am dat EM.; 4. frumusețe: ea e în lume cea dintâiu rază PANN; 5. Geom. semi-diametru, linie dreaptă trasă din centru la circumferința unui cerc; 6. prin extensiune, raion, distanță determinată a ocolului unui oraș; 7. spiță de roată; 8. totalul firelor de urzeală pe vârtelniță. [Lat. RADIUS]. substantiv feminin rază

RÁZĂ, raze, s. f. 1. Linie dreaptă după care se propagă lumina; traiectorie luminoasă. ♦ Zonă luminoasă; lumină, strălucire. 2. Fig. Licărire, pâlpâire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiație. ◊ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de undă mult mai mici decât acelea ale luminii. 4. Distanța de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferință sau de la centrul unei sfere până la orice punct de pe suprafața ei. 5. Distanță până la care se exercită o acțiune în jurul centrului de unde pornește. ◊ Rază de acțiune (sau de activitate) = loc până unde se întinde puterea sau influența cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificație a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius). substantiv feminin rază

rấză, -e, s.f. – Cârpă, zdreanță; haină uzată (Faiciuc 1998). – Sl. riza „îmbrăcăminte„, cf. alb. rizë „batistă, cârpă (DER). temporar râză

rî́ză f., pl. e (vsl. sîrb. rus. ríza, haĭnă; bg. riza, cămașă, patrahir; pol. ryza, patrahir). Trans. Petică, cîrpă. Serbia. Cămașă ruptă. Fig. Rablă, lucru prost: o rîză de inel. temporar rîză

rîz verb. Vest. Rîd. verb rîz

rîd (est) și rîz (vest), rîs, a rî́de v. intr. (din maĭ vechĭu rid, d. lat. ridére, pop. rídere, it. ridere, pg. rir: pv. fr. rire, sp. reir). Îmĭ arăt bucuria rîdicînd mușchiĭ fețeĭ și de multe orĭ scoțînd și hohote. Fig. Am un aspect vesel: cîmpiile rîdeaŭ după ploaĭe. Glumesc, șuguĭesc: vreĭ să rîzĭ ? Îmĭ bat joc, ĭaŭ în rîs: jucam hora rîzînd de al boambeĭ șuĭer (Al. Peneș). V. tr. A rîde pe cineva, a-l lua în rîs. A rîde pe supt [!] mustață orĭ în barbă, a rîde în ascuns cu mulțămire, a-țĭ ascunde mulțămirea față de ceĭ prezențĭ. A-țĭ rîde buza, a fi foarte mulțămit [!]. A leșina saŭ a muri de rîs, a rîde foarte tare. – Și a-țĭ rîde de cineva (Olt.), a-țĭ bate joc de cineva. Fam. Iron. A te ride, a te hlizi, a te strîmba, a rîde cînd nu trebuĭe: ce te rîzĭ, măĭ prostule ? V. rînjesc. verb rîd

rîde (rîd, rîs), vb.1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep. de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pron. își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. Lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir.Cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreț), formație literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s. f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s. f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant. verb rîde

rấde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râd, 1 pl. rấdem, perf. s. 1 sg. râséi, 1 pl. rấserăm; conj. prez. 3 să rấdă; ger. râzấnd; part. râs verb râde

râde v. 1. a-și arăta bucuria prin contracțiunea mușchilor feței: numai omul râde, dobitoacele nu râd; 2. fig. a avea un aspect grațios: totul râde în natură; 3. a glumi: vrei să râzi ? 4. a-și bate joc: o, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire ! AL. [Lat. RIDERE]. verb râde

RÂDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere. verb râde

RĂZÁ, pers. 3 ráză, vb. I. Intranz. (Pop.; despre aștri sau corpuri luminoase) A revărsa raze, a radia; (despre raze) a străluci, a lumina. – Din rază. verb răza

a-i râde (cuiva) în față / în nas / în obraz expr. a-și bate joc (în mod) fățiș (de cineva); a sfida (pe cineva). verb airâde

a-i râde (cuiva) mustața expr. a se bucura. verb airâde

a râde strâmb v. a râde cu jumătate de gură. verb arâdestrâmb

a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva. verb așirâdeînpumni

a-l râde și câinii / și ciorile expr. a fi obiectul batjocurii membrilor unei comunități. verb alrâdeșicâinii

a râde pe sub mustață expr. a râde pe ascuns sau reținut. verb arâdepesubmustață

a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde. verb arâdecujumătatedegură

a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația. verb arâdecamutalaînghețată

2) raz, ras, V. rad. verb tranzitiv raz

rad (est) și raz (vest), ras, a ráde v. tr. (lat. rádere, rasum, a rade; it. rádere, sard. raere, pv. vfr. raire, nfr. raser, sp. raer). Taĭ păru din rădăcină cu bricĭu: îmĭ rad obrazu (îl curăț de păr), îmĭ rad barba (o înlătur cu bricĭu). Răzuĭesc, șterg, înlătur cu cuțitu saŭ cu alt-ceva ceĭa ce e pe deasupra: rad solziĭ unuĭ pește, rad un cuvînt de pe o hîrtie, rad vîrfu uneĭ banițe umplute cu vîrf. Fig. Dărîm din temelie ca să nu maĭ rămîĭe [!] urmă: Romaniĭ aŭ ras Cartaginea [!]. (Asta nu e galicizm [!], cum cred uniĭ). Prelucrez, înfund, înving pin [!] uneltirĭ, pin vorbă, pin știință: la judecată l-a ras din doŭă vorbe. A rade pe cineva fără săpun (Iron.), a-l prelucra răŭ, a-l zdrobi pin uneltirĭ, pin vorbă saŭ pin știință. V. refl. Îmĭ rad barba eŭ singur saŭ mĭ-o rade bărbieru: mă rad singur, mă rad la bărbier. V. tund. verb tranzitiv rad

ráde (rád, rás), vb.1. A răzui. – 2. A șterge, a îndepărta un strat, a elimina. – 3. A se bărbieri. – 4. A tăia, a bara cu o linie. – 5. A smulge, a extirpa, a suprima. – 6. A despuia pe cineva de bani. – 7. A condamna pe cineva. – 8. A respinge, a trînti la un examen. – 9. (Cu pron. o) A o șterge, a-și lua tălpășița. – 10. (Refl.) A minți, a exagera. – Mr. (a)rad(ere). Lat. radĕre (Pușcariu 1422; REW 6987), cf. prov. raire, v. fr. rere, cat. raure, sp. raer. Este dubletul lui radia, vb. (a anula, a suprima), din fr. radier, cf. radier, s. n. (gumă de șters), din germ. Radier(gummi). Cf. raz și der. sale. Sensul 9, care s-a încercat să fie explicat prin intermediul țig. (cf. art. următor), are un semantism normal, cf. a o tunde, a o șterge. Pentru semantismul sensului 10, cf. bărbier „frizer și mincinos”. – Cf. raz. Der. ras, adj. (șters, bărbierit; adv., a ras); răsătură, s. f. (bărbierit; răzuire; răzătură); neras, adj. (nebărbierit); răsură, s. f. (răzătură; răsătură de aluat și pîine făcută cu ea; cocoloși de brînză care se formează în zer; dureri de naștere; înv., contribuție suplimentară din care se plăteau slujbele publice, reprezenta în 1783 35% din impozitul de bază), poate direct din lat. rasūra (Pușcariu 1449; REW 7081), cf. fr. rasure, sp. rasura; răsunoi, s. n. (Banat, Trans., aluat ras de pe vas). Răsură, s. f. (măceș, Rosa canina) trebuie să fie cuvînt identic cu cel anterior, dar nu din cauza mîncărimii produse de fructul său (Tiktin), ci poate pentru că crește la marginea pădurilor sau pe lîngă ziduri (după Scriban, din lat. rǒsŭla „trandafir”). verb tranzitiv rade

ráde interj. – Afară, pleacă! Țig. rad-, imperativ rade (Graur 183; Juilland 172), favorizat de contaminarea cu a o rade „a fugi”. Cuvînt de argou. verb tranzitiv rade

rade, rad v. t. 1. a lua toți banii cuiva, a lăsa pe cineva fără bani. 2. (prst.) a poseda sexual. 4. a omorî. 5. a mânca sau a bea tot ce pune pe masă gazda. verb tranzitiv rade

ráde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rad, 1 pl. rádem, perf. s. 1 sg. răséi, 1 pl. ráserăm; conj. prez. 3 să rádă; ger. răzấnd; part. ras verb tranzitiv rade

rade v. 1. a răzui; 2. a tăia părul până la piele: a-și rade barba; 3. a șterge pe d’asupra: a rade o vorbă; 4. fam. a înșela: am jucat... i-am ras CAR.; 5. (galicism) a dărâma la pământ: cetățile au fost rase din temelie BĂLC. [Lat. RADERE; sensul 5 după fr. raser]. verb tranzitiv rade

RÁDE, rad, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul, barba ori mustățile de la rădăcină; a (se) bărbieri. ♦ Expr. (Tranz.; fam.; ir.) A rade pe cineva fără săpun = a critica aspru pe cineva. (Fam.) Să-mi razi (sau să-mi radeți) mustața, se spune pentru a arăta că ești foarte sigur de cele ce afirmi. ** Tranz. A curăța părul de pe pielea unui animal sau solzii de pe un pește. 2. Tranz. A răzui, a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru. ♦ A șterge, a îndepărta, a elimina (cu guma, cu un briceag, cu lama etc.) ceva scris. ♦ A da pe râzătoare pentru a mărunți. 3. Tranz. Fig. A distruge, a nimici, a șterge de pe fața pământului. ◊ Expr. (Fam.) A rade cuiva o palmă = a da cuiva o palmă. [Perf. s. răsei, part. ras] – Lat. radere. verb tranzitiv rade

a rade (pe cineva) fără săpun expr. (iron.) a critica aspru (pe cineva). verb tranzitiv arade

a rade (cuiva) o palmă expr. a da (cuiva) o palmă. verb tranzitiv arade

a o rade expr. (adol.) a pleca precipitat, a fugi. verb tranzitiv aorade

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului rază

rază   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ra raza
plural raze razele
genitiv-dativ singular raze razei
plural raze razelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z