rávăn, -ă adj. V. reavăn. temporarravăn
ravăn a. umed. [Origină necunoscută]. temporarravăn
răván și răzván n., pl. e (rus. rydván, d. germ. reisewagen, trăsură de călătorie). Vechĭ. Landoŭ, trăsură mare închisă. temporarrăvan
reávăn, -ă adj., pl. revenĭ, revene (slav, ca și țeapăn). Vest. Sud. Umed, jilav: pămînt reavăn. S. n. fără pl. Umezeală, reveneală: din reavănu brazdeĭ (CL. 1911, 363). În nord rávăn, -ă, dar pl. tot revenĭ, revene. V. igrasios. temporarreavăn