rasă definitie

credit rapid online ifn

2) raz, ras, V. rad. adjectivraz

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras]. adjectivras

credit rapid online ifn

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras) adjectivras

rad (est) și raz (vest), ras, a ráde v. tr. (lat. rádere, rasum, a rade; it. rádere, sard. raere, pv. vfr. raire, nfr. raser, sp. raer). Taĭ păru din rădăcină cu bricĭu: îmĭ rad obrazu (îl curăț de păr), îmĭ rad barba (o înlătur cu bricĭu). Răzuĭesc, șterg, înlătur cu cuțitu saŭ cu alt-ceva ceĭa ce e pe deasupra: rad solziĭ unuĭ pește, rad un cuvînt de pe o hîrtie, rad vîrfu uneĭ banițe umplute cu vîrf. Fig. Dărîm din temelie ca să nu maĭ rămîĭe [!] urmă: Romaniĭ aŭ ras Cartaginea [!]. (Asta nu e galicizm [!], cum cred uniĭ). Prelucrez, înfund, înving pin [!] uneltirĭ, pin vorbă, pin știință: la judecată l-a ras din doŭă vorbe. A rade pe cineva fără săpun (Iron.), a-l prelucra răŭ, a-l zdrobi pin uneltirĭ, pin vorbă saŭ pin știință. V. refl. Îmĭ rad barba eŭ singur saŭ mĭ-o rade bărbieru: mă rad singur, mă rad la bărbier. V. tund. adjectivrad

rag, ras, a ráge v. intr. (lat. pop. rágere = ragire, a rage, a mugi; fr. raire și braire, a zbera [!] [măgaru], it. ragghiare). Strig, mugesc, vorbind de boĭ și vacĭ: bou rage, calu nechează. – Part. ras și cele-lalte forme trecute nu se întrebuințează. – Vechĭ (Dos.) și răgesc, a răgi. adjectivrag

ras, -ă adj. (d. rad). Curățat cu bricĭu (cu cuțitu orĭ cu alt lucru asemenea) de ceĭa ce era pe deasupra: obraz ras (de barbă), talpă rasă (de noroĭ = răzuită), baniță rasă (adică netezită cu lemnu ca să nu fie maĭ plină de cît [!] marginea, să nu fie plină cu vîrf). Înlăturat cu bricĭu: barbă rasă. Plin ras (saŭ: plin ochĭ), plin de tot: cĭutura plină rasă. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a rade: rasu bărbiĭ, treĭ rasurĭ la franc la acest bărbier (în ainte [!] de 1916). adjectivras

ras a. 1. tuns până la piele; 2. cosit: câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă AL. ║ n. acțiunea de a rade: rasul barbei. [Lat. RASUS]. adjectivras

RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o râzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. adjectivras

!tábula rása (lat.) s. f. adjectivtabularasa

TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă]. adjectivtabularasa

TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa) adjectivtabularasa

RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăți ale aceleiași specii și ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generație la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii și a părului, trăsăturile feței etc., particularități care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu științific pentru diferențierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse]. substantiv femininrasă

RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse) substantiv femininrasă

rásă (ráse), s. f. – Grup biologic; spiță, soi; castă. Fr. race. substantiv femininrasă

rásă s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse substantiv femininrasă

rásă (ráse), s. f. – Veșmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parțial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso.Der. rasofor, s. m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246). substantiv femininrasă

1) rásă f., pl. e (vsl. rasa, haĭnă, haĭnă călugărească, bg. sîrb. pol. rut. rasa, rus. rĕasa, haĭnă preuțească [!] saŭ călugărească, it. sp. raso, o stofă de mătase lustruită, mgr. ráson, haĭnă rasă, adică uzată de purtare, haĭnă călugărească, d. lat. rasus, rasa, ras, rasă. Haĭna lungă pe care o poartă pe deasupra călugăriĭ și preuțiĭ [!] (gĭubea). V. rantie. substantiv femininrasă

2) *rasă f., pl. e (fr. race, d. it. razza, cuv. de orig. nesigură, poate slav). Neam, familie: Româniĭ îs de rasă latină, acest copil descinde dintr´o rasă de muzicanțĭ. Varietate constantă care se păstrează din generațiune în generațiune: rasele umane (V. om). Iron. Categorie de oamenĭ care se ocupă cu acelașĭ lucru: rasa cămătarilor. Cal saŭ cîne [!] de rasă, de bună rasă. substantiv femininrasă

RÁSĂ1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. ◊ Loc. adj. De rasă = de soi, bun; select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse. substantiv femininrasă

RÁSĂ2, rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa. substantiv femininrasă

RÁSA2 s. f. treaptă de eroziune largă, de forma unei terase de-a lungul unui țărm, deasupra falezei. (< sp. rasa) substantiv femininrasa

rassă f. veșmânt larg de postav fără păr ce poartă călugării. [Slav. RASA, lit. haină rasă sau fără păr]. substantiv femininrassă

rassă f. 1. toți cei ce se trag din aceeaș familie; 2. varietate a speciei umane: rassă albă; 3. varietate a speciei animale: cal de rassă bună (= fr. race). substantiv femininrassă

tabula rasa f. tablă pe care nu e nimica însemnat; a face tabula rasa, a se lepăda de toate ideile dobândite spre a-și forma altele noui. substantiv feminintabularasa

RASÁ1 vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir) verbrasa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirasă

rasă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ra rasa
plural rase rasele
genitiv-dativ singular rase rasei
plural rase raselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z