reduceri si promotii 2018
Definitie raporta - ce inseamna raporta - Dex Online

raporta definitie

*rapórt și -éz, a v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte [!] p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez. verb tranzitiv raport

RAPORTÁ vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și rapórtă. / < fr. rapporter]. verb tranzitiv raporta

RAPORTÁ vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter) verb tranzitiv raporta

raportà v. 1. a face un raport; 2. a povesti din auzite: călătorii raportează adesea lucruri false; 3. a atribui: a raporta un efect la cauza sa; 4. a fi în conformitate cu: a se raporta laolaltă. verb tranzitiv raportà

raportá2 (a ~) (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 raporteáză/rapórtă verb tranzitiv raporta

raportá1 (a ~) (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 3 raporteáză verb tranzitiv raporta

RAPORTÁ, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raportează, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta în scris sau oral un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. [Prez. ind. și: rapórtă] – Din fr. rapporter. verb tranzitiv raporta

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului raporta

raporta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) raporta raportare raportat raportând singular plural
raportând raportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) raportez (să) raportez raportam raportai raportasem
a II-a (tu) raportezi (să) raportezi raportai raportași raportaseși
a III-a (el, ea) raportă (să) raportai raporta raportă raportase
plural I (noi) raportăm (să) raportăm raportam raportarăm raportaserăm
a II-a (voi) raportați (să) raportați raportați raportarăți raportaserăți
a III-a (ei, ele) raportea (să) raporteze raportau raporta raportaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z