RAP [REP] s. n. stil muzical care constă în declararea pe fondul ritmic monoton al unei baterii. (< amer. rap) substantiv neutrurap
RAP s. n. Gen de muzică ușoară, influențat de rock and roll, caracterizat prin rostirea sacadată a textului pe fondul monoton al unei baterii. [Pr.: rep] – Din engl. rap. substantiv neutrurap
rap (angl.) [pron. rep] s. n., art. rapul substantiv neutrurap
rîp n., pl. inuz. urĭ (ngr. și vgr. rýpos). Olt. Ban. Serbia. Lip, jeg: Un harap negru buzat Și cu rîpu după cap (P. P.). temporarrîp
rap substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | rap | rapul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | rap | rapului |
plural | — | — |