ranite definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeranite
- Vezi aici mai multe rimeranite
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cute
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuite
rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită. adjectivrănit
rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR. adjectivrănit
RĂNÍT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni. adjectivrănit
rániță (ránițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca. substantiv femininraniță
rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră. substantiv femininraniță
rániță s. f., g.-d. art. rániței; pl. ránițe substantiv femininraniță
ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)]. substantiv femininràniță
RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec. substantiv femininraniță