reduceri si promotii 2018
Definitie raniță - ce inseamna raniță - Dex Online

raniță definitie

rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită. adjectiv rănit

rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR. adjectiv rănit

RĂNÍT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni. adjectiv rănit

rániță (ránițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca. substantiv feminin raniță

rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră. substantiv feminin raniță

rániță s. f., g.-d. art. rániței; pl. ránițe substantiv feminin raniță

ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)]. substantiv feminin ràniță

RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec. substantiv feminin raniță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului raniță

raniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular raniță ranița
plural ranițe ranițele
genitiv-dativ singular ranițe raniței
plural ranițe ranițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z