rancotă definitie

RÁNCOTE s. f. pl. (Reg.) Vreascuri. – V. rascote. substantiv femininrancote

ráncote f. pl. V. rascote. substantiv femininrancote

ráscote și ráncote f. pl. (var. din vreascurĭ. Cp. și cu troscot). Vest. Vreascurĭ. – Și harcotă f. col. (Suc.). substantiv femininrascote

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluirancotă

rancotă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rancotă rancota
plural rancote rancotele
genitiv-dativ singular rancote rancotei
plural rancote rancotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z