ramură definitie

rámură f., pl. ĭ (lat. rámula, dim. d. rama [glos. Reichenau] = ramus, ram). Crangă [!], cracă, parte maĭ supțire care se desparte din trunchiu unuĭ arbore. Corn maĭ mic despărțit din altu maĭ mare la cerbĭ și căpriorĭ. Șir de munțĭ despărțit din alt șir maĭ mare: Bucegiĭ îs o ramură a Carpaților. Braț, despărțire: un sfeșnic, un policandru cu maĭ multe ramurĭ. Fig. Diviziune, subdiviziune, parte: algebra e o ramură a matematiciĭ, rasa latină e o ramură a familiiĭ arice. substantiv femininramură

rámură s. f., g.-d. art. rámurii; pl. rámuri substantiv femininramură

ramură f. 1. lemn ieșit din trunchiul arborelui; 2. partea unui lanț de munți sau a unui curs de apă: Carpații au mai multe ramuri; 3. pl. coarnele cerbilor; 4. fig. diviziune, parte: diferitele ramuri ale matematicelor; 5. subdiviziunea unei familii. [V. ram, pl. ramuri, de unde s’a abstras un sing. ramură]. substantiv femininramură

RÁMURĂ, ramuri, s. f. 1. Fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului și ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară), subîmpărțire. ♦ Diviziune a unei artere, a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificație a unei familii, a unui popor. 2. Fig. Diviziune, sector al unei discipline științifice, al unei activități practice etc. – Din ram. substantiv femininramură