RAMBLEIÁ vb. I. tr. A face un rambleu pentru o șosea, o cale ferată etc. ♦ A umple cu rambleu golurile rămase într-o mină în urma exploatării. [Pron. -ble-ia., p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remblayer]. verb tranzitivrambleia
RAMBLEIÁ vb. tr. 1. a face un rambleu (1) pentru o șosea, o cale ferată etc. 2. a umple cu rambleu (2) golurile rămase într-o mină în urma exploatării. (< fr. remblayer) verb tranzitivrambleia
rambleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 rambleiáză, 1 pl. rambleiém; conj. prez. 3 să rambleiéze; ger. rambleínd verb tranzitivrambleia
RAMBLEIÁ, rambleiez, vb. I. Tranz. 1. A umple cu rambleu golurile rămase într-o mină în urma exploatării. 2. A executa un rambleu la o șosea sau la o cale ferată. [Pr.: -ble-ia] – Din fr. remblayer. verb tranzitivrambleia
rambleia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)rambleia | rambleiere | rambleiat | rambleind | singular | plural | ||
rambleind | rambleiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | rambleiez | (să)rambleiez | rambleiam | rambleiai | rambleiasem | |
a II-a (tu) | rambleiezi | (să)rambleiezi | rambleiai | rambleiași | rambleiaseși | ||
a III-a (el, ea) | rambleiază | (să)rambleiai | rambleia | rambleie | rambleiase | ||
plural | I (noi) | rambleiem | (să)rambleiem | rambleiam | rambleiarăm | rambleiaserăm | |
a II-a (voi) | rambleiați | (să)rambleiați | rambleiați | rambleiarăți | rambleiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | rambleiază | (să)rambleieze | rambleiau | rambleiară | rambleiaseră |