Alege sensul dorit: ram -substantiv neutru ram -temporar

ram definitie

credit rapid online ifn

ram (rámuri), s. n. – Creangă. Lat. rāmus (Pușcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n., cf. v. it. ramora (Caragață, BF, III, 47). După el, s-ar fi putut forma prin sing. analogic ramură (megl. ramură), s. f. (creangă), cf. Byck-Graur 29; Rosetti, II, 159; Graur, BL, V, 75; deși s-ar putea porni și de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). – Der. (în)rămura, vb. refl. (a se ramifica); rămurea, s. f. (ciupercă, Clavaria botrytis); rămuriș, s. n. (crengărie); rămuros, adj. (cu multe ramuri), pe care REW îl explică prin lat. rāmŭlōsus.Der. neol. ramifica, vb.; ramificați(un)e, s. f., din fr. substantiv neutruram

ram n., pl. urĭ (lat. ramus). Trans. (1784). Azĭ neol. Rar. Ramură, creangă. Fig. Diviziune, parte. substantiv neutruram

credit rapid online ifn

ram s. n., pl. rámuri substantiv neutruram

ram n. 1. ramură: teiul vechiu un ram întins-a EM.; 2. fig. diviziune, parte integrantă: ramul administrativ. [Lat. RAMUS]. substantiv neutruram

RAM, ramuri, s. n. Ramură. – Lat. ramus. Cf. ramură. substantiv neutruram

Râm n. numele vechiu românesc al Romei: Papa de Râm. temporarrâm

Rîm s. m. – Roma. – Var. Rim. Sl. Rimŭ, din v. germ. Ruma, Rôma (Miklosich, Fremdw., 122). Sec. XVI-XVII, înv.Der. rîmlean, s. m. (roman), din sl. rymljaninŭ; rîmlenesc, adj. (roman), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 42. temporarrîm

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiram

ram  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ram ramul
plural ramuri ramurile
genitiv-dativ singular ram ramului
plural ramuri ramurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z