ragtime definitie

credit rapid online ifn

RAGTIME [RÉGTAIM] s. n. 1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor. 2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii (2). (< amer. ragtime) substantiv neutruragtime

ragtime (angl.) [pron. régtaĭm] s. n., art. ragtime-ul; pl. ragtime-uri. substantiv neutruragtime

credit rapid online ifn

RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: régtaĭm] – Cuv. engl. substantiv neutruragtime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiragtime

ragtime  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ragtime ragtime-ul
plural ragtime-uri ragtime-urile
genitiv-dativ singular ragtime ragtime-ului
plural ragtime-uri ragtime-urilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z