raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft. substantiv neutru raft
raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft ‹ per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat). substantiv neutru raft
raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat. substantiv neutru raft
raft s. n., pl. ráfturi substantiv neutru raft
raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT]. substantiv neutru raft
RAFT2, rafturi, s. n. (înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht. substantiv neutru raft
1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux. substantiv neutru raft
2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ. substantiv neutru raft
RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft. substantiv neutru raft
raft substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | raft | raftul |
plural | rafturi | rafturile | |
genitiv-dativ | singular | raft | raftului |
plural | rafturi | rafturilor |