raft definitie

raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft. substantiv neutru raft

raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft ‹ per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat). substantiv neutru raft

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat. substantiv neutru raft

raft s. n., pl. ráfturi substantiv neutru raft

raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT]. substantiv neutru raft

raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră]. substantiv neutru raft

RAFT², rafturi, s. n. (înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht. substantiv neutru raft

1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux. substantiv neutru raft

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ. substantiv neutru raft

RAFT¹, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft. substantiv neutru raft