raft definitie

raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft. substantiv neutruraft

raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft ‹ per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat). substantiv neutruraft

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat. substantiv neutruraft

raft s. n., pl. ráfturi substantiv neutruraft

raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT]. substantiv neutruraft

raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră]. substantiv neutruraft

RAFT², rafturi, s. n. (înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht. substantiv neutruraft

1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux. substantiv neutruraft

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ. substantiv neutruraft

RAFT¹, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft. substantiv neutruraft