RAFINÁ vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare]. verb tranzitivrafina
RAFINÁ vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner) verb tranzitivrafina
rafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rafineáză verb tranzitivrafina
rafinà v. 1. a face mai fin sau mai curat: a rafina zahărul; 2. fig. a exagera fineța, a subtiliza. verb tranzitivrafinà
RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner. verb tranzitivrafina
*rafinéz v. tr. (fr. raffiner, d. pref. re- și affiner, compus din pref. a- și fin, fin). Fac maĭ fin, maĭ curat: a rafina zahăr, petrol. Fig. Fac maĭ delicat, maĭ subtil, maĭ șiret: a te rafina; a-țĭ rafina limba, stilu, gustu, plăcerile. verb tranzitivrafinez
| rafina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)rafina | rafinare | rafinat | rafinând | singular | plural | ||
| rafinând | rafinați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | rafinez | (să)rafinez | rafinam | rafinai | rafinasem | |
| a II-a (tu) | rafinezi | (să)rafinezi | rafinai | rafinași | rafinaseși | ||
| a III-a (el, ea) | rafinează | (să)rafinai | rafina | rafină | rafinase | ||
| plural | I (noi) | rafinăm | (să)rafinăm | rafinam | rafinarăm | rafinaserăm | |
| a II-a (voi) | rafinați | (să)rafinați | rafinați | rafinarăți | rafinaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | rafinează | (să)rafineze | rafinau | rafinară | rafinaseră | ||