RADÚLĂ s.f. Lamă chitinoasă, prevăzută cu dințișori dispuși în mai multe rânduri, la moluște (cu excepția lamelibranhiatelor), servind la roaderea hranei. [< fr., lat. radula]. substantiv femininradulă
RADÚLĂ s. f. limbă aspră la unele moluște, servind la roaderea hranei. (< fr., lat. radula) substantiv femininradulă
radúlă s. f., g.-d. art. radúlei; pl. radúle substantiv femininradulă
RADÚLĂ, radule, s. f. Placă chitinoasă cu numeroși dințișori, asemănătoare unei pile, situată la baza limbii unor moluște. – Din fr. radule, lat. radula. substantiv femininradulă
radulă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radulă | radula |
plural | radule | radulele | |
genitiv-dativ | singular | radule | radulei |
plural | radule | radulelor |