RÁDIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron. -di-us. / < fr., lat. radius]. substantiv neutruradius
RÁDIUS s. n. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. (< lat., fr. radius) substantiv neutruradius
*rádius n. (lat. radius, „rază” și „spiță de roată”, la care s´a făcut aluz. cînd a fost numit așa de Celsiŭ, un celebru medic roman). Anat. Cel maĭ mic din cele doŭă oase care constituĭe antebrațu (cotu). – Se poate zice și radiŭ cînd e vorba de format pluralu și genitivu. substantiv neutruradius
rádius (-di-us) s. n. substantiv neutruradius
RADIUS s. n. Os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. [Pr.: -di-us] – Din fr., lat. radius. substantiv neutruradius
radius substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radius | radiusul |
plural | radiusuri | radiusurile | |
genitiv-dativ | singular | radius | radiusului |
plural | radiusuri | radiusurilor |