RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission]. substantiv femininradiotransmisiune
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission) substantiv femininradiotransmisiune
radiotransmisiúne/radiotransmísie (-di-o-tran-smi-si-u-/-trans-mi-//-si-e) s. f., g.-d. art. radiotransmisiúnii/radiotransmísiei; pl. radiotransmisiúni/radiotransmísii substantiv femininradiotransmisiune
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. Transmisie de radiodifuziune; programul transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-. – Var.: radiotransmísie s. f.] – Din fr. radiotransmission. substantiv femininradiotransmisiune
radiotransmisiune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radiotransmisiune | radiotransmisiunea |
plural | radiotransmisiuni | radiotransmisiunile | |
genitiv-dativ | singular | radiotransmisiuni | radiotransmisiunii |
plural | radiotransmisiuni | radiotransmisiunilor |