RADIOTELESCÓP s.n. Instrument pentru recepționarea, măsurarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. [Pl. -scoape. / cf. fr. radiotéléscope, germ. Radioteleskop]. substantiv neutru radiotelescop
RADIOTELESCÓP s. n. instrument pentru recepționarea, măsurarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. (< fr. radiotéléscope) substantiv neutru radiotelescop
!radiotelescóp (-di-o-, -les-cop/-le-scop) s. n., pl. radiotelescoápe substantiv neutru radiotelescop
RADIOTELESCÓP, radiotelescoape, s. n. Instrument folosit la recepționarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélescope. substantiv neutru radiotelescop
| radiotelescop substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radiotelescop | radiotelescopul |
| plural | radiotelescoape | radiotelescoapele | |
| genitiv-dativ | singular | radiotelescop | radiotelescopului |
| plural | radiotelescoape | radiotelescoapelor | |