radiotelemetru definitie

credit rapid online ifn

RADIOTELEMÉTRU s.n. Instrument folosit în radiotelemetrie. [Cf. it. radiotelemetro]. substantiv neutruradiotelemetru

RADIOTELEMÉTRU s. n. instrument folosit în radiotelemetrie. (< fr. radiotélémètre) substantiv neutruradiotelemetru

credit rapid online ifn

RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s. n. Aparat pentru măsurarea distanțelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter. substantiv neutruradiotelemetru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiradiotelemetru

radiotelemetru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular radiotelemetru radiotelemetrul
plural radiotelemetre radiotelemetrele
genitiv-dativ singular radiotelemetru radiotelemetrului
plural radiotelemetre radiotelemetrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z