RADIOTELEMÉTRU s.n. Instrument folosit în radiotelemetrie. [Cf. it. radiotelemetro]. substantiv neutruradiotelemetru
RADIOTELEMÉTRU s. n. instrument folosit în radiotelemetrie. (< fr. radiotélémètre) substantiv neutruradiotelemetru
RADIOTELEMÉTRU, radiotelemetre, s. n. Aparat pentru măsurarea distanțelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélémètre, engl. radiotelemeter. substantiv neutruradiotelemetru
radiotelemetru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radiotelemetru | radiotelemetrul |
plural | radiotelemetre | radiotelemetrele | |
genitiv-dativ | singular | radiotelemetru | radiotelemetrului |
plural | radiotelemetre | radiotelemetrelor |