radiotelefonie definitie

credit rapid online ifn

RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie]. substantiv femininradiotelefonie

RADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. (< fr. radiotéléphonie) substantiv femininradiotelefonie

credit rapid online ifn

radiotelefoníe (-di-o-) s. f., art. radiotelefonía, g.-d. radiotelefoníi, art. radiotelefoníei substantiv femininradiotelefonie

RADIOTELEFONÍE s. f. Sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisie și a două postim de radiorecepție. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie. substantiv femininradiotelefonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiradiotelefonie

radiotelefonie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular radiotelefonie radiotelefonia
plural
genitiv-dativ singular radiotelefonii radiotelefoniei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z