radiotehnică definitie
- Vezi aici mai multe rimeradiotehnică
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep curad
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuică
RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique]. adjectivradiotehnic
RADIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la radiotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ◊ tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. (< fr. radiotechnique) adjectivradiotehnic
radiotéhnic (-di-o-) adj. m., pl. radiotéhnici; f. radiotéhnică, pl. radiotéhnice adjectivradiotehnic
RADIOTÉHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique. adjectivradiotehnic
RADIOTÉHNIC, -Ă, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor. ♦ Tehnica fabricării aparatelor pentru radiocomunicații. 2. Adj. Care ține de radiotehnică, privitor la radiotehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotechnique. substantiv femininradiotehnic
RADIOTÉHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique]. substantiv femininradiotehnică
radiotéhnică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiotéhnicii substantiv femininradiotehnică
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiradiotehnică
| radiotehnică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radiotehnică | radiotehnica |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | radiotehnici | radiotehnicii |
| plural | — | — | |