radioreceptor definitie

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. substantiv neutruradioreceptor

RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur) substantiv neutruradioreceptor

radioreceptór (-di-o-) s. n., pl. radioreceptoáre substantiv neutruradioreceptor

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio². ♦ (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație ete.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur. substantiv neutruradioreceptor