RADIOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea fluxurilor slabe de energie a diferitelor radiații. [< fr. radiomètre]. substantiv neutru radiometru
RADIOMÉTRU s. n. aparat folosit în radiometrie. (< fr. radiomètre) substantiv neutru radiometru
*radiométru n., pl. e (d. lat. radius, rază, și vgr. métron, măsură). Instrument astronomic care servea odinioară pe mare la luat înălțimea meridiană a soareluĭ. Fiz. Instrument de măsurat intensitatea razelor luminoase. substantiv neutru radiometru
radiométru (-di-o-me-tru) s. n., art. radiométrul; pl. radiométre substantiv neutru radiometru
RADIOMÉTRU, radiometre, s. n. 1. Instrument folosit pentru măsurarea presiunii exercitate de o radiație sonoră. 2. Aparat folosit pentru punerea în evidență a efectului radiometric. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiomètre. substantiv neutru radiometru
| radiometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radiometru | radiometrul |
| plural | radiometre | radiometrele | |
| genitiv-dativ | singular | radiometru | radiometrului |
| plural | radiometre | radiometrelor | |