RADIOLOCÁȚIE s.f. Detectarea și determinarea poziției unui post de radioemisiune cu ajutorul a două sau a mai multor posturi de radiorecepție; radioreperaj. [Gen. -iei. / < engl., fr. radiolocation, rus. radiolokațiia]. substantiv femininradiolocație
RADIOLOCÁȚIE s. f. metodă care permite determinarea poziției unui obstacol prin reflectarea de către acesta a undelor electromagnetice; radioreperaj. (< rus. radiolokațiia, engl. radiolocation) substantiv femininradiolocație
radiolocáție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radiolocáția (-ți-a), g.-d. art. radiolocáției; pl. radiolocáții, art. radiolocáțiile (-ți-i-) substantiv femininradiolocație
RADIOLOCÁȚIE, radiolocații, s. f. Detectarea și determinarea poziției unui obiect (în mișcare) față de un reper, cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise, și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat. [Pr.: -di-o-] – Din engl. radiolocation, rus. radiolokațiia. substantiv femininradiolocație
radiolocație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radiolocație | radiolocația |
plural | radiolocații | radiolocațiile | |
genitiv-dativ | singular | radiolocații | radiolocației |
plural | radiolocații | radiolocațiilor |