RADIOGONIOMETRÁ vb. I. tr. A determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie. [< radiogoniometru]. verb tranzitiv radiogoniometra
RADIOGONIOMETRÁ vb. tr. a determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie. (< radiogoniometru) verb tranzitiv radiogoniometra
RADIOGONIOMETRÁ, radiogoniometrez, vb. I. Tranz. A determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din radiogoniometru. verb tranzitiv radiogoniometra
| radiogoniometra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) radiogoniometra | radiogoniometrare | radiogoniometrat | radiogoniometrând | singular | plural | ||
| radiogoniometrând | radiogoniometrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | radiogoniometrez | (să) radiogoniometrez | radiogoniometram | radiogoniometrai | radiogoniometrasem | |
| a II-a (tu) | radiogoniometrezi | (să) radiogoniometrezi | radiogoniometrai | radiogoniometrași | radiogoniometraseși | ||
| a III-a (el, ea) | radiogoniometrează | (să) radiogoniometrai | radiogoniometra | radiogoniometră | radiogoniometrase | ||
| plural | I (noi) | radiogoniometrăm | (să) radiogoniometrăm | radiogoniometram | radiogoniometrarăm | radiogoniometraserăm | |
| a II-a (voi) | radiogoniometrați | (să) radiogoniometrați | radiogoniometrați | radiogoniometrarăți | radiogoniometraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | radiogoniometrează | (să) radiogoniometreze | radiogoniometrau | radiogoniometrară | radiogoniometraseră | ||