RADIOGHIDÁRE, radioghidări, s. f. Acțiunea de a radioghida. [Pr.: di-o-] – V. radioghida. substantiv feminin radioghidare
RADIOGHIDÁ vb. I. tr. A conduce sau a pilota la distanță cu ajutorul undelor radio. [Cf. fr. radioguider]. verb tranzitiv radioghida
RADIOGHIDÁ vb. tr. a conduce prin radioghidaj. (< fr. radioguider) verb tranzitiv radioghida
RADIOGHIDÁ, radioghidez, vb. I. Tranz. A dirija prin radioghidaj. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioguider. verb tranzitiv radioghida
| radioghidare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radioghidare | radioghidarea |
| plural | radioghidări | radioghidările | |
| genitiv-dativ | singular | radioghidări | radioghidării |
| plural | radioghidări | radioghidărilor | |