RADIOGHIDÁ vb. I. tr. A conduce sau a pilota la distanță cu ajutorul undelor radio. [Cf. fr. radioguider]. verb tranzitivradioghida
RADIOGHIDÁ vb. tr. a conduce prin radioghidaj. (< fr. radioguider) verb tranzitivradioghida
RADIOGHIDÁ, radioghidez, vb. I. Tranz. A dirija prin radioghidaj. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioguider. verb tranzitivradioghida
radioghida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)radioghida | radioghidare | radioghidat | radioghidând | singular | plural | ||
radioghidând | radioghidați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | radioghidez | (să)radioghidez | radioghidam | radioghidai | radioghidasem | |
a II-a (tu) | radioghidezi | (să)radioghidezi | radioghidai | radioghidași | radioghidaseși | ||
a III-a (el, ea) | radioghidează | (să)radioghidai | radioghida | radioghidă | radioghidase | ||
plural | I (noi) | radioghidăm | (să)radioghidăm | radioghidam | radioghidarăm | radioghidaserăm | |
a II-a (voi) | radioghidați | (să)radioghidați | radioghidați | radioghidarăți | radioghidaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | radioghidează | (să)radioghideze | radioghidau | radioghidară | radioghidaseră |