RADIOEMÍSIE s.f. v. radioemisiune. substantiv femininradioemisie
*radioemísie (producere de unde electromagnetice) (-di-o-, -si-e) s. f., art. radioemísia, g.-d. art. radioemísiei; pl. radioemísii, art. radioemísiile substantiv femininradioemisie
RADIOEMÍSIE, radioemisii, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. (în forma radioemisiune) Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-. – Var.: radioemísiune s. f.] – Din fr. radio-émission. substantiv femininradioemisie
radioemisie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radioemisie | radioemisia |
plural | radioemisii | radioemisiile | |
genitiv-dativ | singular | radioemisii | radioemisiei |
plural | radioemisii | radioemisiilor |