RADIODIFUZÁ vb. I. tr. A transmite, a emite (ceva) prin radio. [Cf. fr. radiodiffuser]. adjectivradiodifuza
RADIODIFUZÁ vb. I. tr. A transmite, a emite (ceva) prin radio. [Cf. fr. radiodiffuser]. verb tranzitivradiodifuza
RADIODIFUZÁ vb. tr. a transmite, a emite prin radio. (< fr. radiodiffuser) verb tranzitivradiodifuza
radiodifuzá (a ~) (-di-o-) vb., ind. prez. 3 radiodifuzeáză verb tranzitivradiodifuza
RADIODIFUZÁ, radiodifuzez, vb. I. Tranz. A transmite, a emite ceva printr-un post de radioemisie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiodiffuser. verb tranzitivradiodifuza
radiodifuzat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | radiodifuzat | radiodifuzatul | radiodifuzată | radiodifuzata |
plural | radiodifuzați | radiodifuzații | radiodifuzate | radiodifuzatele | |
genitiv-dativ | singular | radiodifuzat | radiodifuzatului | radiodifuzate | radiodifuzatei |
plural | radiodifuzați | radiodifuzaților | radiodifuzate | radiodifuzatelor |