radiocristalografíe s.f. Studiu al structurii cristalelor, bazat pe direcția prin acestea a razelor X, a electronilor etc. • sil. -di-o-. g.-d. -iei./<fr. radiocristallographie. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) temporarradiocristalografie