RADIOBALÍZĂ s.f. Emițător de radio de mică putere, instalat la sol într-un anumit punct, ale cărui emisiuni, captate la bordul unui avion, îi permit acestuia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acestui punct. [Cf. fr. radiobalise]. substantiv femininradiobaliză
RADIOBALÍZĂ s. f. emițător radio2, instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea. (< fr. radiobalise) substantiv femininradiobaliză
radiobalíză (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiobalízei; pl. radiobalíze substantiv femininradiobaliză
RADIOBALÍZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise. substantiv femininradiobaliză
RADIOBALIZÁ vb. I. tr. A echipa cu instalații de radiobalizaj. [Cf. fr. radiobaliser]. verb tranzitivradiobaliza
RADIOBALIZÁ vb. tr. a echipa cu instalații de radiobalizaj. (< fr. radiobaliser) verb tranzitivradiobaliza
RADIOBALIZÁ, radiobalizez, vb. I. Tranz. A marca o rută aeriană cu radiobalze. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobaliser. verb tranzitivradiobaliza
radiobaliză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radiobaliză | radiobaliza |
plural | radiobalize | radiobalizele | |
genitiv-dativ | singular | radiobalize | radiobalizei |
plural | radiobalize | radiobalizelor |