RADIO1- v. radi(o)-. invariabilradio
RADI(O)- elem. „rază, unde, radiație, radioactivitate”. (< fr. radi/o/-, cf. lat. radius) invariabilradio
rádio (-di-o) s. n., art. radióul; pl. radióuri invariabilradio
RADIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „(relativ la) energia radiantă și radiații de diferite naturi”; 2. „(referitor la) undele electromagnetice și la aplicațiile lor”, „radiofonic”, „radiofonie”, „radiotelegrafie”. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – rază]. invariabilradio
RÁDIO1- Element de compunere indicând referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiația electromagnetică, care servește la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-. invariabilradio
RÁDIE s. f. 1. ramificație a înotătoarelor la pești. 2. parte componentă a unei pene. (< lat. radia) substantiv femininradie
RÁDIO s.n. 1. Instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie și de recepție folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituție care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio]. substantiv neutruradio
RÁDIO2 I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio) substantiv neutruradio
RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisie și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio2 (1, 3). [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio. substantiv neutruradio
Radio-șanț expr. (peior.) 1. (în timpul războiului rece) Radio Europa Liberă. 2. bârfă, zvon. substantiv neutruradioșanț
radio-pirat, radiouri-pirat s. n. (pub.) post de radio clandestin. substantiv neutruradiopirat
radio tam-tam expr. (deț.) deținut bine informat în legătură cu evenimentele din penitenciar. substantiv neutruradiotamtam
radio invariabil | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radio | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | radioule |