www.ReduPedia.ro
Definitie radiere - ce inseamna radiere - Dex Online

radiere definitie

RADIÉRE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia]. substantiv feminin radiere

RADIÉRE2, radieri, s. f. (Jur.) Acțiunea de a radia2 și rezultatul ei; ștergere dintr-un registru a inscripției privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2. substantiv feminin radiere

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia1. substantiv feminin radiere

radiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri substantiv feminin radiere

radiare f. 1. acțiunea de a radia: radiarea unui nume dintr’o listă, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solară; fig. bucurie foarte vie. substantiv feminin radiare

RADIÉRĂ1 s.f. Gumă de șters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)]. substantiv feminin radieră

RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung]. substantiv feminin radieră

RADIÉRĂ1 s. f. gumă de șters. (< germ. Radier /gummi/) substantiv feminin radieră

RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung) substantiv feminin radieră

RADIÉRĂ, radiere, s. f. Gumă de șters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier [gummi]. substantiv feminin radieră

radiéră (gumă de șters) (-di-e-) s. f., g.-d. art. radiérei; pl. radiére substantiv feminin radieră

radiér și radír n., pl. e (germ. radiergummi, gumă de ras, de șters). Mold. Barb. Gumă (de șters ce s´a scris). substantiv neutru radier

radiér (fundație de beton) (-di-er) s. n., pl. radiére substantiv neutru radier

RADIÉR s.n. 1. Element de construcție format de obicei dintr-un planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține. 2. v. radieră (2) s.f. / < fr. radier]. substantiv neutru radier

radiér s. n. 1. Planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieșirea dintr-un baraj. (< fr. radier) substantiv neutru radier

RADIÉR, radiere, s. n. 1. Tip de fundație alcătuit dintr-un planșeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape și adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră așezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier. substantiv neutru radier

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare]. verb tranzitiv radia

RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier) verb tranzitiv radia

RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare) verb tranzitiv radia

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier. verb tranzitiv radia

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier. verb tranzitiv radia

radiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiáză, 1 pl. radiém (-di-em); conj. prez. 3 să radiéze; ger. radiínd (-di-ind) verb tranzitiv radia

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare. verb tranzitiv radià

2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr´o listă. verb tranzitiv radiez

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința. verb tranzitiv radiez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului radiere

radiere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular radiere radierea
plural radieri radierile
genitiv-dativ singular radieri radierii
plural radieri radierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z