radiculo definitie

credit rapid online ifn

RADICUL(O)- elem. „rădăcină”. (< fr. radicul/o/-, cf. lat. radicula) invariabilradiculo

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula]. substantiv femininradiculă

credit rapid online ifn

RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula) substantiv femininradiculă

*radículă f., pl. e (lat. radicula, rădăcioară. V. rîdiche [!]). Bot. Prima rădăcină care încolțește din sămînță orĭ din sîmbure. substantiv femininradiculă

radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule substantiv femininradiculă

RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula. substantiv femininradiculă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiradiculo

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z