RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca]. adjectivradicivor
RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore) adjectivradicivor
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. radicivóră, pl. radicivóre adjectivradicivor
RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore. adjectivradicivor
radicivor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | radicivor | radicivorul | radicivoră | radicivora |
plural | radicivori | radicivorii | radicivore | radicivorele | |
genitiv-dativ | singular | radicivor | radicivorului | radicivore | radicivorei |
plural | radicivori | radicivorilor | radicivore | radicivorelor |