RADICALÍSM s.n. Tendință, înclinație spre măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor. ♦ Hotărâre, fermitate. [< fr. radicalisme, germ. Radikalismus]. substantiv neutruradicalism
RADICALÍSM s. n. 1. mișcare cu caracter liberal-democrat, în sec. XVIII și XIX în Anglia împotriva ideilor și instituțiilor politice și economice. 2. concepție și atitudine politică urmărind măsuri categorice, radicale în soluționarea problemelor vieții sociale; practicarea unor astfel de măsuri. (< fr. radicalisme, germ. Radikalismus) substantiv neutruradicalism
*radicalízm n. (d. radical). Sistema politică a radicalilor, care vor să reformeze statu din temelie. substantiv neutruradicalizm
radicalísm s. n. substantiv neutruradicalism
radicalism n. sistemă politică care tinde la o reformă completă a instituțiunilor unei țări. substantiv neutruradicalism
RADICALÍSM s. n. Concepție și atitudine politică care preconizează și urmărește folosirea de metode radicale, totale, pentru soluționarea unor probleme ale vieții sociale; practicarea acestor metode. – Din fr. radicalisme. substantiv neutruradicalism
radicalism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radicalism | radicalismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | radicalism | radicalismului |
plural | — | — |