RADICÁȚIE s.f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. [Gen. -iei. / < fr. radication]. substantiv femininradicație
RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication) substantiv femininradicație
radicáție (-ți-e) s. f., art. radicáția (-ți-a), g.-d. radicáții, art. radicáției substantiv femininradicație
RADICÁȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication. substantiv femininradicație
| radicație | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radicație | radicația |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | radicații | radicației |
| plural | — | — | |