radiator definitie

RADIATÓR s.n. 1. Aparat care servește la răcirea apei în motoarele cu ardere internă. 2. Sistem termic care emite radiații. ♦ Radiator electric = aparat electric de încălzire. 3. Corp de încălzire alcătuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit, în scopul de a ceda căldură în mediul înconjurător. 4. Antenă de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator]. substantiv neutruradiator

RADIATÓR s. n. 1. parte din instalația de răcire sau de ungere a motoarelor cu ardere internă. 2. sistem termic care emite radiații. 3. corp de încălzire alcătuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit, în scopul de a ceda căldură în mediul înconjurător. ♦ ~ electric = aparat electric de încălzire. 4. aparat emițător de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator) substantiv neutruradiator

radiatór (-di-a-) s. n., pl. radiatoáre substantiv neutruradiator

radiator n. aparat servind a mări suprafața de radiare a unui tub, se întrebuințează mai ales pentru încălzitul caselor. substantiv neutruradiator

*radiatór n., pl. oare (d. radiez 1). Aparat compus dintr´o țeavă îndoită de maĭ multe orĭ ca să emită maĭ multă căldură la calorifere sau ca să servească de refrigerat la unele motoare mecanice. substantiv neutruradiator

RADIATÓR, radiatoare, s. n. 1. Corp, aparat sau dispozitiv care emite radiații. ◊ Radiator electric = aparat electric de încălzire (în care căldura este transmisă prin radiații). 2. Corp de încălzire format din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă abuiii sau apa caldă, într-o instalație de încălzire centrală. 3. Dispozitiv care servește la răcirea apei în motoarele cu ardere internă. 4. Antenă de emisie reprezentând elementul activ al unui sistem de antene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiateur, germ. Radiator. substantiv neutruradiator