RADIÁNT, -Ă adj. 1. Care se propagă prin radiație. 2. Care emite radiații. [Pron. -di-ant. / cf. fr. radiant]. adjectiv radiant
RADIÁNT, -Ă adj. 1. care radiază1. 2. care se propagă prin radiație. (< fr. radian) adjectiv radiant
radiánt (-di-ant) adj. m., pl. radiánți; f. radiántă, pl. radiánte adjectiv radiant
*radiánt, -ă adj. (lat. rádians, -ántis, d. radiare, a radia, a emite raze). Care se întinde emițînd raze: căldură radiantă. Astr. Punct radiant, punctul de unde par că pleacă unele elemente: punctu radiant al uneĭ stele căzătoare. adjectiv radiant
RADIÁNT, -Ă, radianți, -te, adj. 1. (Despre energie) Care se răspândește prin radiații. 2. (Despre corpuri) Care emite radiații, lumină etc.; care radiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. radiant. adjectiv radiant
RADIÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și suprafața emițătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance]. substantiv feminin radianță
RADIÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria emițătoare a acestuia; emitanță. (< fr. radiance) substantiv feminin radianță
RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos total emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance. substantiv feminin radianță
radiánță (-di-an-) s. f., g.-d. art. radiánței; pl. radiánțe substantiv feminin radianță
| radianță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | radianță | radianța |
| plural | radianțe | radianțele | |
| genitiv-dativ | singular | radianțe | radianței |
| plural | radianțe | radianțelor | |