RADIÁȚIE s.f. Radiere. ♦ Emisiune, răspândire de unde sonore sau electromagnetice; rază. [Gen -iei, var. radiațiune s.f. / cf. fr. radiation, lat. radiatio]. substantiv femininradiație
RADIÁȚIE s. f. 1. emisiune și propagare în toate direcțiile a energiei sub formă de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule. 2. element constitutiv al unei unde luminoase sau electromagnetice. (< fr. radiation, lat. radiatio) substantiv femininradiație
radiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. radiáția (-ți-a), g.-d. art. radiáției; pl. radiáții, art. radiáțiile (-ți-i-) substantiv femininradiație
RADIÁȚIE, radiații, s. f. Emisie de unde sonore, electromagnetice etc. sau de particule care se propagă sub formă de raze în toate direcțiile; ansamblul particulelor emise de un corp; radiere. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiation. substantiv femininradiație
1) *radiațiúne f. (lat. radiatio. V. iradiațiune). Radiere, emisiune de raze (luminoase orĭ calde). substantiv femininradiațiune
2) *radiațiúne f. (d. radiez 2; fr. radiation). Barb. Ștergerea unuĭ cuvînt dintr´o listă. substantiv femininradiațiune
radiație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | radiație | radiația |
plural | radiații | radiațiile | |
genitiv-dativ | singular | radiații | radiației |
plural | radiații | radiațiilor |